Psihoterapie Copii si Adolescenti

Din cauza creierului lor inca in curs de dezvoltare si condus de emotii, copiii si adolescentii sunt vulnerabili in fata emotiilor extreme, controlului subdezvoltat al impulsurilor si influentelor externe (adesea, negative). Acest lucru face ca anii copilariei si ai adolescentei sa fie o perioada unica de oportunitati si provocari pentru o crestere si dezvoltare pozitiva.

In esenta, psihoterapia le ofera copiilor si adolescentilor abilitatile si metodele necesare pentru a-si gestiona emotiile si pentru a se descurca in situatii stresante. Terapia promoveaza un nivel mai ridicat al stimei de sine si al increderii în propriile abilitati, imbunatateste abilitatile sociale și lucreaza pentru a usura tranzitia intre etapele vietii. Prin acest proces, ei invata sa isi eticheteze si sa isi exprime adecvat sentimentele, sa isi analizeze domeniile importante de viata prin prisma unor noi viziuni si sa isi rezolve problemele intr-un mod sanatos – fara a recurge la comportamente agresive,  revoltatoare sau de auto-vatamare.

Prin intermediul terapiei, copiii si adolescentii sunt invatati mecanisme sanatoase de adaptare care ii vor ajuta pentru tot restul vietii, oferindu-le o cale sigura de a vorbi despre experientele si frustrarile lor.

Adolescenta este o perioada cruciala de tranzitie spre varsta adulta. Anii adolescentei sunt caracterizati de explorare, cautarea noutatilor, stabilirea obiectivelor, asumarea riscurilor, interactiunea sociala si dezvoltarea continua a abilitatilor de rationament critic. Adolescentii experimenteaza emotiile mai intens decat adultii, lucru care poate duce la sentimente extreme de euforie, furie sau tristete, in functie de circumstante. 

Desi exista multe situatii care pot beneficia de atentie de specialitate, cateva instante in care apelul la un psiholog poate oferi raspunsurile pe care le cautati sunt:

• Depresie
• Anxietate
• ADHD
• Autism
• Traume
• Auto-vatamare sau ganduri legate de automutilare
• Agresivitate fata de ceilalti
• Alcoolul sau consumul de medicamente eliberate pe baza de prescriptie medicala sau ilicite
• Probleme de comportament, inclusiv infractionalitate
• Dificultati in relatiile cu prietenii si colegii, inclusiv respingerea sau hartuirea (inclusiv hartuirea cibernetica)
• Probleme de atasament (inclusiv la copiii adoptati)
• Reactii emotionale negative puternice si persistente la separarea de parinti pentru perioade scurte (mersul la gradinita, mersul la bunici, etc.)
• Impulsivitate crescuta, comportamente agresive, agitatie motorie excesiva, neatentie
• Comportamente neadecvate sau atipice pentru varsta copilulului (ticuri sau stereotipii)
• Comportament sau obiceiuri sexuale ingrijoratoare
• Tulburari de alimentatie (dificultati in a manca in mod constant sau, dimpotriva, mancatul in exces)
• Identitate de gen
• Dizabilitati de invatare
• Comportamentul de udare a patului la o varsta inadecvata
• Agitatie, violenta fizica sau iritabilitate care nu pot fi explicate
• Pierdere sau crestere vizibila in greutate
• Dificultati de somn si igiena deficitara a somnului
• Dificultati academice, fie ca sunt legate de comportament sau de note
• Comportament antisocial, cum ar fi izolarea sociala, introversia extrema, probleme de comunicare cu ceilalti

Indiferent de categoria specifica de varsta, navigarea gandurilor, a emotiilor si a comportamentelor problematice pot fi procese complicate, motiv pentru care este important sa apelezi la ajutorul psihologului atunci cand apar schimbari atipice sau neobisnuite pentru copilul tau. Apelul la ajutor specializat poate preveni agravarea problemelor emotionale si poate ajuta la planificarea tipului potrivit de interventie pentru progresul viitor.

Desi exista multe situatii care pot beneficia de atentie de specialitate, cateva instante in care apelul la un psiholog poate oferi raspunsurile pe care le cautati sunt schimbari vizibile in ceea ce priveste starea emotionala sau comportamentul copilului tau. Cateva din cele mai des intalnite probleme semnalizate in terapia cu copiii si adolescentii sunt:

• Depresie
• Anxietate
• ADHD
• Autism
• Traume
• Auto-vatamare sau ganduri legate de automutilare
• Agresivitate fata de ceilalti
• Alcoolul sau consumul de medicamente eliberate pe baza de prescriptie medicala sau ilicite
• Probleme de comportament, inclusiv infractionalitate
• Dificultati in relatiile cu prietenii si colegii, inclusiv respingerea sau hartuirea (inclusiv hartuirea cibernetica)
• Probleme de atasament (inclusiv la copiii adoptati)
• Reactii emotionale negative puternice si persistente la separarea de parinti pentru perioade scurte (mersul la gradinita, mersul la bunici, etc.)
• Impulsivitate crescuta, comportamente agresive, agitatie motorie excesiva, neatentie
• Comportamente neadecvate sau atipice pentru varsta copilulului (ticuri sau stereotipii)
• Comportament sau obiceiuri sexuale ingrijoratoare
• Tulburari de alimentatie (dificultati in a manca in mod constant sau, dimpotriva, mancatul in exces)
• Identitate de gen
• Dizabilitati de invatare
• Comportamentul de udare a patului la o varsta inadecvata
• Agitatie, violenta fizica sau iritabilitate care nu pot fi explicate
• Pierdere sau crestere vizibila in greutate
• Dificultati de somn si igiena deficitara a somnului
• Dificultati academice, fie ca sunt legate de comportament sau de note
• Comportament antisocial, cum ar fi izolarea sociala, introversia extrema, probleme de comunicare cu ceilalti

Invatand despre problemele de sanatate mentala ale copiilor poti sa iti extinzi repertoriul de strategii prin care poti ajuta. Din acest punct de vedere, sprijinirea copiilor se realizeaza indirect, prin intermediul deprinderii unor abilitati care te pot invata sa interactionezi mai eficient cu copilul tau. Consultarea unui terapeut te poate invata aceste abilitati sau te poate asista in abordarea anumitor situatii specifice, cum ar fi:

• Dorinta de a sa sti mai multe despre dezvoltarea armonioasa a copilului si modul in care poti construi un atasament sigur
• Momentele in care observi ca relatia cu copilul se deterioreaza de la o zi la alta si simti ca nu iti mai poti controla furia
• Aparitia sentimentelor de vinovatie relativ la calitatile si rolul de parinte
• Dorinta de a-ti ajuta copilul sa faca fata divortului sau altor situatii stresante
• Dorinta de a ajuta copiii sa creeze relații sanatoase, in lipsa sentimentelor de gelozie sau abandon (mai ales dupa nasterea unui nou copil)

Cercetarile arata faptul ca stigma asociata problemelor emoționale/psihologice sau comportamentale si apelului la interventii de specialitate ii impiedica pe multi sa beneficieze de ajutorul de care au nevoie; din pacate, in cazul copiilor si adolescentilor, acest fenomen este si mai intalnit. Nu lasa stigmatizarea sa blocheze accesul copilului tau la serviciile de sanatate mentala; viitorul sau poate sa depinda de asta

Psihoterapia se refera la o varietate de tehnici si metode utilizate pentru a ajuta copiii si adolescentii care se confrunta cu dificultati emotionale sau comportamentale. Desi exista diferite tipuri de psihoterapie, fiecare dintre ele se bazeaza pe comunicare ca instrument de baza pentru a aduce schimbari in sentimentele si comportamentele unei persoane. Psihoterapia poate implica un copil individual, un grup de copii, o familie sau mai multe familii.

In prima intalnire se investigheaza aspecte precum problemele curente ale copilului, istoricul, nivelul de dezvoltare, capacitatea de a coopera cu tratamentul și se decid intervențiile care sunt cele mai potrivite pentru a ajuta la rezolvarea preocuparilor prezentate. Psihoterapia este adesea utilizata in combinatie cu alte tratamente (medicatie, managementul comportamentului sau interventii familiale/cu scoala sau gradinita). Relatia care se dezvolta intre terapeut si pacient este foarte importanta. Copilul sau adolescentul trebuie sa se simta confortabil, in siguranta si inteles. Acest tip de mediu de incredere face ca copilului sa-i fie mult mai usor sa-si exprime gandurile si sentimentele si sa foloseasca terapia intr-un mod util.

Psihoterapia ii ajuta pe copii si adolescenti intr-o varietate de moduri. Acestia primesc sprijin emotional, rezolva conflicte cu oamenii, inteleg sentimentele si problemele si incearca noi solutii la probleme vechi. Obiectivele terapiei pot fi specifice (schimbarea comportamentului, imbunatatirea relatiilor cu prietenii sau familia), sau mai generale (mai putina anxietate, o mai buna stima de sine). Durata psihoterapiei depinde de complexitatea si gravitatea problemelor.

Programarile pot fi saptamanale, bisaptamanale sau lunare, dar tratamentul psihoterapeutic poate implica si o muncă intensiva, adica pana la trei sedinte pe saptamana. Interventia poate fi pe termen scurt (sase saptamani pana la sase luni) sau poate fi recomandata o activitate continua, ceea ce poate insemna un sprijin pe termen mai lung (un an sau mai mult).

In functie de problema specifica cu care se ajunge in terapie, se va stabili cea mai buna modalitate de interventie; sedintele de psihoterapie pot fi destinate fie strict copilului, fie intr-o combinatie de interventii individuale si familiale.

Consilierea (cunoscuta si sub denumirea de terapie/psihoterapie) pentru copii si adolescenti se refera la psihoterapia conceputa si destinata tinerilor. Aceasta difera de terapia de care ar beneficia un adult, deoarece ia in considerare varsta si stadiul de dezvoltare in care se afla copilul/adolescentul. Deoarece copiii si adolescentii se afla, de asemenea, intr-un stadiu de dezvoltare cognitiva (mentala) diferita de cea a adultilor, toate tehnicile, analogiile si exemplele utilizate in terapie trebuie sa fie atent adaptate.

Terapia ajuta copiii sau tinerii sa exploreze orice preocupare care ar putea cauza probleme in dezvoltarea lor sociala, emotionala sau cognitiva. Procesul terapeutic le ofera acestora posibilitatea de a-si exprima sentimentele dificile sau confuze intr-un mediu sigur, cu limite clare.

Psihoterapia pentru adolescenti si tineri ii poate sprijini pe indivizi sa dezvolte abilitatile pentru a face fata situatiilor sociale, relatiilor interpersonale, dar și parcursului academic sau profesional; in terapie se abordeaza adesea tematici precum presiunile venite din exterior, de la grupul de prieteni, precum și aspecte relationate cu mediul familial, academic sau identitate/viata sexuala.

Care este scopul terapiei copilului/adolescentului?

Obiectivele terapiei sunt individualizate in functie de nevoile fiecarui copil sau adolescent care vine la cabinet. In general, lucram pentru a-l ajuta pe copil/adolescent sa devina constient de lumea interioara a emotiilor si gandurilor care stau adesea la baza simptomelor. Cu aceasta constientizare, il ajutam apoi sa dezvolte modalitati de comunicare cu privire la aceste emotii si ganduri.

Ce metode sunt folosite pentru a lucra cu copilul meu?

Terapia functioneaza cel mai bine atunci cand gasim modalitati de a veni in intampinarea copiilor acolo unde se afla din punct de vedere al dezvoltarii lor. Prin urmare, metodele utilizate in terapia cu copiii si adolescentii sunt individualizate in functie de stadiul de dezvoltare si de dificultatile pe care le prezinta fiecare copil. Aceste metode pot include jocul, arta, discutiile și abordările extinse – interventii in familie, cu parintii sau chiar la grădinita/scoala.

Sunt inclusi parintii in procesul de terapie?

Parintii sunt o parte importanta a procesului de terapie atunci cand lucram cu copii din toate etapele de dezvoltare. Formatul de includere a parintilor in procesul de terapie va varia in functie de nevoile individuale ale copilului. Obiectivele generale sunt de a ajuta parintii sa inteleaga mai bine lumea interioara a copilului si modul in care il poate sprijini, precum si de a creste liniile deschise de comunicare.

Invatand despre problemele de sanatate mentala ale copiilor poti sa iti extinzi repertoriul de strategii prin care poti ajuta. Din acest punct de vedere, sprijinirea copiilor se realizeaza indirect, prin intermediul deprinderii unor abilitati care te pot invata sa interactionezi mai eficient cu copilul tau. Consultarea unui terapeut te poate invata aceste abilitati sau te poate asista in abordarea anumitor situatii specifice.

In functie de problema specifica cu care ajungeti in terapie, se va stabili cea mai buna modalitate de interventie; sedintele de psihoterapie pot fi destinate fie strict copilului, fie intr-o combinatie de interventii individuale si familiale.