Psihoterapia individuală este un proces în care atenția se mută de la „ce este în neregulă cu mine?” la „ce s-a întâmplat și de ce, ce pot învăța din asta, ce repet și ce pot schimba pe viitor?”. Este potrivită atunci când simți că ai nevoie de un spațiu de lucru personal, în care să poți explora dificultățile actuale fără presiunea de a performa, fără nevoia de a avea deja toate răspunsurile și fără îngrijorarea ca problemele tale sunt fie “prea mult” sau “prea banale”.
Mulți oameni ajung în terapie după o perioadă prelungită în care fie nu au știut cum să-și îmbunătățească situația, fie au încercat să se descurce singuri pentru o perioadă – fără a fi însă, de ajuns. Realitatea este că, adesea, e mai bine ca înainte de a apela la ajutor specializat, să ai propriile încercări de a te ajuta. Poți citit, analiza, discuta cu prietenii; sau poți încerca să fii mai disciplinat, mai rațional, mai pozitiv sau mai detașat.. Uneori toate acestea ajută, și dacă e destul cât să te facă să fii mai bine, putem spune că ai găsit singur reziliența personală de care aveai nevoie. Alteori, însă, toate aceste încercări – deși ajută într-o oarecare măsură – nu ating mecanismul care stă la baza problemelor tale.
De aceea, lucrăm în acest proces atât cu ceea ce se vede la suprafață, cât și cu ceea ce se repetă în profunzime: reacții automate, frici, convingeri despre sine, strategii de protecție, dificultăți de atașament, rușine, evitare, perfecționism sau nevoia de control.
Pentru cine este potrivită psihoterapia individuală
Psihoterapia individuală nu începe întotdeauna cu o criză evidentă. Uneori începe cu întrebări care revin constant: „De ce reacționez așa?”, „De ce îmi este atât de greu să spun ce simt?”, „De ce mă blochez chiar și când știu rațional ce ar trebui să fac?”, „De ce ajung în aceleași tipare?”. Alteori începe cu o discrepanță între cum pari în exterior și cum te simți în interior. Poți funcționa bine, poți avea responsabilități, relații, planuri și totuși să simți că ceva din felul în care trăiești nu mai este sustenabil.
Psihoterapia individuală poate fi utilă atunci când te confrunți cu anxietate, atacuri de panică, tristețe persistentă, oboseală emoțională, dificultăți în relații, frică de respingere, sentimentul că nu ești suficient, dependență de validare, autocritică, indecizie, blocaje profesionale sau conflicte interioare.
O alta situație în care terapia individuala poate ajuta e atunci când problema nu este că nu știi ce ar trebui să faci; ci că, atunci când ajungi în situația concretă – corpul, emoțiile și tiparele vechi reacționează mai repede decât partea rațională. În acele momente încărcate de frustrare, terapia individuală poate deveni un spațiu de antrenament pentru exersarea unor noi răspunsuri la probleme vechi.
Ce se poate schimba prin terapie
Schimbarea în terapie nu înseamnă întotdeauna să ajungi să nu mai simți anxietate, tristețe, furie sau vulnerabilitate (sau oricare ar fi fost problema cu care te confruntai inițial). Dincolo de faptul că, realist vorbind, nu putem schimba anumite aspecte ale vieții, înveți în procesul de terapie că nu acesta este obiectivul, oricum. Scopul este să ajungi să nu mai fii condus în mod automat de aceste tipare de răspuns, astfel ca tu să ajungi să te simți mai în control – indiferent de cum te testează viața.
În timp, poți învăța să observi mai devreme ce emoții sau tendințe se activează în tine, să îți înțelegi reacțiile fără să te judeci imediat, să diferențiezi între pericol real și pericol anticipat, să pui limite, să tolerezi disconfortul, să iei decizii mai aliniate cu acele valori cu adevărat relevante pentru tine și să nu mai confunzi autocontrolul cu deconectarea de sine.
Terapia individuală te poate ajuta și la construirea unei relații mai clare cu propriile nevoi. Pentru multe persoane, dificultatea nu este doar să spună „nu” celorlalți, ci să își dea voie să observe că există un „nu” în interiorul lor.
În acest spațiu, dificultățile nu sunt măsurate în „prea mult” sau „prea puțin”. Ceea ce contează este felul în care ele îți influențează viața, relațiile, alegerile și relația cu tine. Unele lucruri dor intens și cer atenție imediată. Altele par mici, dar se repetă suficient de mult încât ajung să modeleze felul în care reacționezi, te protejezi sau te retragi. Prin psihoterapie, înveți să ai reacția echilibrată la experiențele tale – privite si analizate cu seriozitate – fără dramatizare, dar și fără minimalizare.
Prin psihoterapie individuală îți poți schimba și modul de reacție – de „pe pilot automat” – la varianta ta prezentă, ancorată, care reușește să se uite cu mai multă claritate la ceea ce trăiește. Nu este nevoie să vii cu o problemă formulată perfect, cu explicații complete sau cu certitudinea că ceea ce ți se întâmplă este „suficient de grav” pentru a cere sprijin. Uneori, punctul de început este doar o stare difuză de oboseală, tensiune, confuzie, nemulțumire sau senzația că ceva se repetă în viața ta, deși nu îți este încă foarte clar ce anume.
Nu în ultimul rând, uneori, psihoterapia începe dintr-o zonă mai ambiguă decât simpla dorință de „a fi bine”. Există situații în care o persoană știe, la nivel rațional, că ar fi important să schimbe ceva: un comportament care rănește, o relație care se repetă distructiv, o formă de evitare, o dependență de validare, o dificultate de a-și asuma responsabilitatea sau un mod de a reacționa care intră în conflict cu valorile pe care le declară. Dar a ști că „ar trebui” să schimbi ceva nu înseamnă automat că o parte din tine este pregătită, convinsă sau dispusă să facă acea schimbare. În terapie, această ambivalență nu este tratată ca lipsă de caracter sau ca eșec personal, ci ca un punct important de explorare: ce anume protejează comportamentul actual, ce beneficii pe termen scurt oferă, ce frici apar în fața schimbării și ce costuri are menținerea lui pe termen lung. Uneori, schimbarea reală începe abia atunci când diferența dintre „ar trebui să fac asta” și „vreau cu adevărat să fac asta” poate fi privită onest: fără presiunea de a părea deja pregătit pentru un pas pe care, în interior, încă îl negociezi, dar și fără judecată.
Abordarea terapeutică
Procesul terapeutic pornește din teoriile și practica psihoterapiei cognitiv-comportamentale. Pe scurt, asta înseamnă că ne uităm la modul în care gândurile, emoțiile, comportamentele și reacțiile fiziologice se influențează reciproc. Identificăm convingeri, interpretări automate și comportamente de siguranță care pot menține problema, chiar dacă pe termen scurt par utile.
Pe lângă CBT însă, folosim și elemente terapeutice din alte forme de terapie cum ar fi ACT, DBT, EFT sau intervențiile bazate pe mindfulness. Acestea permit o abordare mai fină a emoțiilor, a relației cu disconfortul, a reglării impulsurilor și a reconectării cu valorile personale.
Folosim o combinație din toate aceste abordări ca instrument de adaptare mai bună la complexitatea fiecărei persoane. În timp ce pentru anumiți clienți, procesul de psihoterapie poate însemna mai multă structură și exerciții concrete, pentru alții poate însemna mai degrabă explorarea unei relații dureroase, a unui tipar de abandon sau a unei dificultăți de a rămâne prezent în propriul corp. Acesta este și motivul pentru care terapia e diferită pentu fiecare; sau, ar trebui să fie :)
Exemple de teme lucrate în psihoterapia individuală
În terapie putem lucra cu anxietatea și tendința de a anticipa constant ce poate merge prost. Putem explora atacurile de panică, frica de pierdere a controlului, evitarea situațiilor sociale sau profesionale, perfecționismul și presiunea de a face totul „corect”.
Putem lucra cu tristețea, lipsa de sens, epuizarea, sentimentul de blocaj sau dificultatea de a te bucura de lucruri care înainte contau. Putem explora relațiile în care te pierzi, te adaptezi excesiv, te temi să ceri, te retragi sau alegi constant oameni indisponibili emoțional.
Putem lucra și cu autocritica: vocea aceea internă care nu tace nici când reușești, nici când greșești. În multe cazuri, autocritica nu este doar un „gând negativ”, ci o strategie veche de supraviețuire psihologică. În terapie, învățăm să o înțelegem și să construim o formă mai matură de auto-ghidare.
Acestea sunt, însă, doar o mică parte din tot ceea ce putem dezbate în timpul ședințelor. Mai jos poți găsi o lista mai extinsă care cuprinde mai multe tematici care se pretează procesului terapeutic. Ca regulă generală, însă, nu există subiecte corecte sau greșite de abordat în terapie. Și, în ciuda îngrijorărilor pe care poate le ai, nu există tematică sau problemă pe care să o ai doar tu; indiferent de cât de gravă, specifică sau ieșită din comun crezi că e, poți fii sigur/-a că nu e o experiență izolată. În plus, aproape în orice situație putem măcar încerca câteva strategii pentru a testa dacă sau nu putem corecta din impactul problemei respective asupra vieții tale. Pe scurt, nu ai nimic de pierdut – în cel mai rău caz, poți spune ulterior “am încercat, dar nu a funcționat”.
Pe lângă tematicile discutate mai sus, psihoterapia te poate ajuta la:
- gestionarea simptomelor unei tulburări emoționale sau de personalitate
- prevenția recidivei simptomelor unei tulburări emoționale sau de personalitate
- tratarea unei tulburări emoționale sau de personalitate atunci când medicamentele nu sunt o opțiune bună pentru ține
- învățarea unor tehnici pentru a face față situațiilor stresante din viață
- identificarea și stăpânirea unor modalități sănătoase de gestionare a emoțiilor
- rezolvarea conflictelor din acele relații care contează pentru tine și învatarea unor modalități mai bune de comunicare
- tolerarea și integrarea durerii sau pierderii (ex. decesul cuiva drag, divorț, despărțire, etc)
- depășirea unei traume emoționale legată de abuz sau violență (fie ele fizice și/sau emoționale)
- tolerarea unei boli fizice, cronice sau acute (inclusiv gestionarea simptomelor fizice cronice)
- corectarea tiparelor problematice de somn (insomnie, hipersomnie)
- tratarea diverselor disfuncții sexuale sau a dependențelor
Ce nu este psihoterapia individuală
Psihoterapia nu este un loc în care primești sfaturi rapide despre “cum să scapi de anxietate în 3 pași simpli” sau ce decizie să alegi între două sau mai multe variante. Nu este nici un proces în care terapeutul îți dictează ce crede că ar trebui să vrei de la viață. Este, însă, procesul prin care te pot ajuta să deblochezi acea parte din tine care simte că nu se mai descurcă, sau nu poate evalua rațional situația. Astfel că cele mai bune decizii devin mai clare, în mod natural.
Prin terapie devii mai capabil/ă să vezi clar ce se întâmplă, să înțelegi de ce anumite situații te afectează atât de puternic și să îți construiești răspunsuri mai flexibile – ceea ce-ți va permite ca pe viitor să eviți consecințele negative cu care te lupți în prezent.
Durata terapiei
În general, psihoterapia cognitiv-comportamentală este considerată o terapie de scurtă durata – între 5 și 20 de ședințe. După ședința explorativă, putem discuta împreună despre câte ședințe ai avea nevoie pentru a aborda combinația de simptome/probleme pentru care cauți ajutor. Factorii de luat în considerare includ:
- tipul de tulburare sau situație
- severitatea simptomelor
- de cât timp ai aceste simptome sau te confrunți cu situația problematica
- cât de repede faci progrese
- cât de mult stres este prezent în viață ta
- cât de mult sprijin primești din partea membrilor familiei și a altor persoane relevante
- Terapia cognitiv-comportamentala este considerata a fi una dintre cele mai rapide terapii, cand vine vorba de obtinerea unor rezultate; poate fi finalizata intr-o perioada de timp relativ scurta, in comparatie cu alte psihoterapii.
- Aceasta forma de terapie se concentreaza mai degraba pe rezolvarea problemelor curente decat pe o analiza indelungata a istoricului persoanei.
- Este recunoscuta la nivel mondial ca fiind una dintre cele mai eficiente abordari terapeutice si acopera o varietate mare de probleme psihologice
- Poate fi la fel de eficienta ca si medicatia in tratarea unor tulburari de sanatate mentala si poate fi utila in cazurile in care medicatia, de una singura, nu a functionat.
- Se concentreaza pe modificarea gandurilor si a comportamentelor problematice pentru a imbunatati starea emoțională a persoanei.
- Natura foarte structurata a terapiei cognitiv-comportamentale inseamna ca poate fi oferita in diferite formate, inclusiv in grupuri, carti si programe de calculator.
- Abilitatile dobandite in cadrul terapiei sunt strategii practice si utile care pot fi incorporate in viata de zi cu zi pentru a va ajuta persoana sa faca fata mai bine stresului si dificultatilor viitoare, chiar si dupa incheierea tratamentului.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o forma de tratament psihologic care s-a dovedit a fi eficienta pentru o gama larga de probleme, inclusiv depresia, tulburarile de anxietate, problemele legate de consumul de alcool si droguri, problemele conjugale, tulburarile de alimentatie si bolile mentale grave.
Este adesea tipul preferat de psihoterapie, deoarece va poate ajuta rapid sa identificati si sa faceti fata unor provocari specifice. In general, necesita mai putine sedinte decat alte tipuri de terapie si se face intr-un mod structurat.
TCC este un instrument util pentru a aborda o gama foarte variata de provocari emotionale. De exemplu, va poate ajuta:
- Sa gestionati simptomele unei boli mentale; printre acestea se numara tulburarea bipolara, tulburari de personalitate (ex. borderline, narcisism, etc), tulburari de alimentatie – cum ar fi anorexia și bulimia, tulburari anxioase cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburarea de panica, tulburarea de anxietate generalizata, fobii, tulburarea de stres posttraumatic (PTSD); psihoze, schizofrenie, probleme de somn – cum ar fi insomnia, probleme legate de abuzul de alcool, etc.
- Sa preveniti o recidiva a simptomelor bolilor mentale
- Sa tratați o boala mentala atunci cand medicamentele nu sunt o optiune buna
- Sa invatati tehnici pentru a face fata situatiilor stresante din viata
- Sa identificati modalitati de gestionare a emotiilor
- Sa rezolvati conflictele din relatii și sa invatati modalitati mai bune de comunicare
- Sa faceti fata durerii sau pierderii
- Sa depasiti trauma emotională legata de abuz sau violenta
- Sa faceti fata unei probleme medicale
- Sa gestionati simptomele fizice cronice
Sedintele de terapie ofera persoanelor posibilitatea de a discuta in mod confidential despre probleme sau situatii cu un profesionist calificat. Aceasta nu face neaparat ca problemele sa dispara, dar ii echipeaza pe indivizi cu instrumentele necesare pentru a le face fata in mod adecvat.
Terapia individuala poate fi pe termen scurt (concentrandu-se pe probleme imediate) sau pe termen lung (aprofundand probleme mai complexe). Numarul de sedinte si frecventa intalnirilor depinde de situatia individului si de recomandarile terapeutului.
Modul exact in care este implementata aceasta terapie tinde sa varieze in functie de problemele in cauza, de practicile terapeutului (abordarea terapeutica pe care o foloseste) si de nevoile individului.
Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este o forma de tratament psihologic care s-a dovedit a fi eficienta pentru o gama larga de probleme, inclusiv depresia, tulburarile de anxietate, problemele legate de consumul de alcool si droguri, problemele conjugale, tulburarile de alimentatie si bolile mentale grave. Numeroase studii de cercetare sugereaza faptul ca TCC duce la o imbunatatire semnificativa a functionarii si a calitatii vietii. In multe studii, s-a demonstrat ca TCC este la fel de eficienta sau chiar mai eficienta decat alte forme de terapie psihologica sau medicamente psihiatrice.
Este important de subliniat faptul ca progresele in TCC au fost realizate atat pe baza cercetarii stiintifice, cat si a practicii clinice. Intr-adevar, TCC este o abordare pentru care exista numeroase dovezi stiintifice care atesta faptul ca tratamentele care au fost dezvoltate din teoria cognitiv-comportamentale produc schimbari reale. In acest mod, TCC difera de multe alte forme de tratament psihologic.
TCC se bazeaza pe cateva principii de baza, printre care:
- Problemele psihologice se bazeaza, in parte, pe moduri de gandire defectuoase sau nefolositoare
- Problemele psihologice se bazeaza, in parte, pe modele invatate de comportament nefolositor.
- Persoanele care sufera de probleme psihologice pot invata modalitati mai bune de a le face fata, ameliorandu-si astfel simptomele si devenind mai eficiente in viata personala.