Consiliere Psihologica
Desi termenii “consiliere” si “psihoterapie” sunt adesea folositi in mod interschimbabil si au multe asemanari, exista cateva diferente importante care trebuie intelese inainte de a ne alege serviciile potrivite de sanatate mentala. In general, consilierea este recomandata pentru probleme si situatii specifice de viata, fiind un proces relativ scurt care are loc pe parcursul a saptamani sau cateva luni. Psihoterapia, in schimb, tinde sa exploreze problemele din trecut care ar putea contribui la aspecte problematice din prezent. Adesea are loc fie in mod continuu sau intermitent pe o perioada de luni sau chiar ani. Cu toate acestea, in practica reala exista o mare suprapunere intre cele doua tipuri de terapii.
Consilierea psihologică – pentru ca viața nu are buton de STOP, dar tu poți învata sa pui frână blocajelor pentru a face fata haosului
Uneori, tot ce ai nevoie este o discuție ghidată, obiectiva, care să te ajute să îți pui ordine în gânduri și să găsești soluții concordante cu viziunile tale la provocările actuale. Consilierea psihologică este un proces scurt, centrat pe prezent, în care primești suport, ghidaj și instrumente practice pentru a merge mai departe mai încrezător.
De la tehnica…
Din punct de vedere tehnic, termenul de consilier isi are originile in limba latina si se refera la o persoana care da sfaturi. Consilierea psihologica implica doua persoane care lucreaza impreuna pentru a rezolva o problema. In contextul sanatatii mentale, consilierea este in general folosita pentru a desemna un tratament relativ scurt care se concentreaza in principal asupra unor probleme curente si modificarea comportamentului cu care raspundem la problemele respective. Adesea, procesul vizeaza un anumit simptom sau o situatie problematica si ofera sugestii si sfaturi pentru a face fata acesteia. In acest cadru, consilierul ofera indrumare si sprijin pe masura ce individul isi da seama de modalitati de a gestiona mai bine viata si de a se adapta la schimbari sau adversitati.
Psihoterapia, pe de alta parte, este, in general, un tratament pe termen mai lung care se concentreaza mai mult pe obtinerea unei intelegeri a problemelor psiho-emotionale cronice. Accentul sau se pune pe procesele de gandire ale persoanei si pe modul in care acestea pot fi influentate de evenimente din trecut, astfel incat sa cauzeze probleme in prezent.
Cu alte cuvinte, psihoterapia abordeaza cauza principala si problemele de baza ale problemelor actuale, astfel incat sa poata avea loc o schimbare de durata si o crestere personala. Exista mai multe tipuri diferite de terapie care se incadreaza sub titlul general de psihoterapie, inclusiv abordari precum terapia cognitiv-comportamentala, terapia comportamentala dialectica, psihoterapia psihanalitica si multe altele.
…la practica!
Desi acelasi terapeut poate oferi atat consiliere, cat si psihoterapie, psihoterapia necesita in general mai multe abilitati decat simpla consiliere. Aceasta este realizata de profesionisti pregatiti special pentru practicarea psihoterapiei, in programe specifice de formare. In timp ce un psihoterapeut este calificat pentru a oferi si consiliere, un consilier poate sau nu sa posede pregatirea si abilitatile necesare pentru a oferi psihoterapie.
Desi un psihoterapeut are probabil o serie de tehnici mai elaborate pentru a-si ajuta clientul, consilierea si psihoterapia au cateva elemente comune:
- dezvoltarea unei relatii terapeutice intre terapeut si individ, care sa sustina procesul de schimbare
- utilizarea tehnicilor terapeutice pentru abordarea principalelor probleme ale clientului, cu scopul de a imbunatati modalitatea prin care clientul face fata stresorilor cu care se confrunta
- eficacitatea pentru o gama larga de persoane, atat adulti cat si copii.
Consilierea psihologica ajuta la dificultati specifice, probleme curente sau probleme de suprafata, in timp ce psihoterapia are ca scop imbunatatirea ariilor de viata care prezinta dificultati mai profunde care afecteaza viata clientului. Adesea (dar nu intotdeauna), psihoterapeutii lucreaza cu dificultati psihologice cauzate de probleme interne (managementul emotiilor, tipare de ganduri negative sau disfunctionale, reactii comportamentale problematice, etc), in timp ce consilierii ajuta clientii in abordarea unor probleme sau situatii de viata declansate de circumstante externe.
Consiliere vs. psihoterapie
Consilierea:
- Se concentreaza pe problemele si situatiile dificile din prezent
- Abordeaza situatii sau comportamente specifice
- Este un tip de terapie pe termen scurt (pentru o perioada de cateva saptamani si pana la 6 luni)
- Axata pe actiune si comportament
- Presupune adesea indrumare, sprijin si (psiho)educatie pentru a-i ajuta pe oameni sa identifice si sa gaseasca propriile solutii la problemele actuale
- Lucreaza mai degraba cu procese secundare
Psihoterapia:
- Se concentreaza pe problemele cronice sau recurente
- Lucreaza cu modelele de reactie generale ale persoanei, cu orientare spre imaginea de ansamblu a vietii clientului
- Este un tip de terapie pe termen lung – fie continua, fie intermitenta – uneori pe parcursul mai multor ani
- Axata pe ganduri, emotii si experiente
- Poate include teste si evaluari (cum ar fi cele de personalitate, de inteligenta), terapie prin discutii, combinatii de tehnici din diferite abordari terapeutice
- Se concentreaza asupra descifrarii problemelor de baza, profunde (adesea inconstiente)
- Lucreaza mai degraba cu procese primare
Dacă psihoterapia este călătoria lungă, profundă, de explorare a tiparelor, rănilor și poveștilor interioare care ți-au modelat viața, consilierea psihologică reprezintă ghidajul punctual de care ai nevoie în momentele de cotitura – atunci când drumul înainte devine neclar. Rolul consilierii psihologice este să te ajute să înțelegi mai bine ce ți se întâmplă și de ce te impacteaza în felul în care o face, astfel ca tu sa dezvolti soluții și să gasesti resurse personale pe care, poate, nu știai că le ai.
Poti beneficia de consiliere:
- atunci când te simți blocat între decizii și nu găsești singur un răspuns potrivit
- când stresul te sufocă, te simți epuizat și ai nevoie de o viziune externa, obiectiva, care sa te ajute să-ți ordonezi gândurile și sa respiri usurat
- în perioadele de schimbare, când viața te ia prin surprindere și devii îngrijorat sau nesigur pe tine
- atunci când conflictele din relații par că nu se mai rezolva, oricât de mult ai încerca sa le aplanezi
Desi multi considera apelul la consiliere psihologia ca fiind un semn de slăbiciune, în realitate, în acele momente grele ale vieții, reprezinta asumarea responsabilității față de tine. Este o oportunitate de a-ți lua un moment de respiro într-un mediu sigur, de a-ți pune ordine în gânduri și de a găsi acele soluții pentru problemele tale care sa se simtă confortabile, ancorate în propriile valori, scopuri și dorințe. Uneori, chiar și o singură sedinta poate aduce o perspectivă nouă sau soluții pe care nu le vedeai clar până acum și poate provoca îmbunătățiri semnificative atât în felul în care te raportezi la problemele tale, cât și în modul în care alegi sa le gestionezi.
Spre deosebire de psihoterapie, clientii beneficiaza cel mai bine in urma consilierii psihologice atunci cand interventia vizeaza managementul unei situatii de criza, sau a unui eveniment care impune luarea unei decizii importante. Printre cele mai importante beneficii se numara:
- Orientarea pragmatica spre problemele si situatiile dificile din prezent
- Abordarea unor situatii sau comportamente specifice
- Termenul scurt al livrarii interventiei (cateva saptamani si pana la 6 luni)
- Orientarea spre actiune si comportament
- Integrarea indrumarii, a sprijinului si (psiho)educatiei pentru a-i ajuta pe clienti sa identifice si sa gaseasca solutii potrivite la problemele actuale
- Concentrarea pe procese secundare care mențin problematica din prezent (spre deosebire de psihoterapie, care se concentrează pe problemele de baza – motiv pentru care procesul este unul de lunga durata)
Consilierea psihologica este o forma de interventie psihologica al carei scop principal este imbunatatirea calitatii vietii, autocunoasterea si dezvoltarea personala. Acest proces de crestere personala are ca si efect principal creșterea rezilientei personale, al preventiei si ameliorarii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. Diferenta dintre consiliere si psihoterapie ca abordari terapeutice consta in primul rand in problematicile abordate. In timp ce psihoterapia adreseaza in principal elemente de psihopatologie (tulburari mentale cum ar fi depresia, anxietatea, OCD-ul, panica, etc.), consilierea psihologica se focalizeaza pe optimizare si dezvoltare personala, niveluri sub-clinice de probleme psiho-emotionale, tulburari minore de personalitate si/sau patologie somatica in care sunt implicati factori psihologici (David, 2006). Cu alte cuvinte, consilierea se adreseaza persoanelor care se confrunta cu dificultati cotidiene pe care nu le poate gestiona, si care, nesolutionate, risca sa se amplifice și sa determine ulterior probleme psihice grave. Astfel de dificultati pot fi conflicte familiale sau interpersonale, dificultati de socializare, esec/dificultati academic sau profesional, probleme financiare, stres generat de luarea unor decizii importante, etc.
Atunci cand doresti sa iti eficientizezi folosirea resurselor personale, sa iti intelegi si accepti limitele, sa dezvolti noi strategii de a face fata stresului sau sa iti pui in valoare abilitatile pe care le detii deja, apelul la un consilier psihologic poate fi cea mai utila si rapida solutie pentru scopurile pe care le ai.
Desi un psihoterapeut are probabil o serie de tehnici mai elaborate pentru a-si ajuta clientul, consilierea si psihoterapia au cateva elemente comune:
- dezvoltarea unei relatii terapeutice intre terapeut si individ, care sa sustina procesul de schimbare
- utilizarea tehnicilor terapeutice pentru abordarea principalelor probleme ale clientului, cu scopul de a imbunatati modalitatea prin care clientul face fata stresorilor cu care se confrunta
- eficacitatea pentru o gama larga de persoane, atat adulti cat si copii.
Consilierea psihologica ajuta de obicei cel mai mult in situatii de criza, la dificultati specifice, probleme curente sau probleme de suprafata, in timp ce psihoterapia are ca scop imbunatatirea ariilor de viata care prezinta dificultati mai profunde care afecteaza viata clientului. Adesea (dar nu intotdeauna), psihoterapeutii lucreaza cu dificultati psihologice cauzate de probleme interne (managementul emotiilor, tipare de ganduri negative sau disfunctionale, reactii comportamentale problematice, etc), in timp ce consilierii ajuta clientii in abordarea unor probleme sau situatii de viata declansate de circumstante externe.
Desi termenii “consiliere” si “psihoterapie” sunt adesea folositi in mod interschimbabil si au multe asemanari, exista cateva diferente importante care trebuie intelese inainte de a ne alege serviciile potrivite de sanatate mentala. In general, consilierea este recomandata pentru probleme si situatii specifice de viata, fiind un proces relativ scurt care are loc pe parcursul a saptamani sau cateva luni. Psihoterapia, in schimb, tinde sa exploreze problemele din trecut care ar putea contribui la aspecte problematice din prezent. Adesea are loc fie in mod continuu sau intermitent pe o perioada de luni sau chiar ani. Cu toate acestea, in practica reala exista o mare suprapunere intre cele doua tipuri de terapii.
Din punct de vedere tehnic, termenul de consilier isi are originile in limba latina si se refera la o persoana care da sfaturi. Consilierea psihologica implica doua persoane care lucreaza impreuna pentru a rezolva o problema. In contextul sanatatii mentale, consilierea este in general folosita pentru a desemna un tratament relativ scurt care se concentreaza in principal asupra unor probleme curente si modificarea comportamentului cu care raspundem la problemele respective. Adesea, procesul vizeaza un anumit simptom sau o situatie problematica si ofera sugestii si sfaturi pentru a face fata acesteia. In acest cadru, consilierul ofera indrumare si sprijin pe masura ce individul isi da seama de modalitati de a gestiona mai bine viata si de a se adapta la schimbari sau adversitati.